Istoria abacului japonez (Soroban)

 

ORIGINI ANTICE

Abacul își are originea în Mesopotamia cu câteva mii de ani în urmă.

Utilizarea inițială a unui sistem de calcul asociat cu abacul se presupune că a fost sub forma unei plăci acoperite cu praf sau nisip fin. Nisipul a fost împărțit în linii, fiecare reprezentând o poziție numerică diferită. Numerele și cantitățile au fost calculate prin intermediul diferitelor semne trase de-a lungul liniilor. 

Cu timpul, “abacul de praf” s-a dezvoltat într-o placa din piatra pe care erau așezate pietricele, pe niște linii, asemeni unor dame pe o tablă de sah. Utilizarea sa largă în Egipt, Roma, Grecia, India și alte civilizații antice este bine atestată. Herodot (484-425 î.Hr.) se referă cel mai probabil la un “abac în linie” intr-una dintre scrierile lui: “Egiptenii își mută mâna de la dreapta la stânga în calcule, în timp ce grecii de la stânga la dreapta”.

Un exemplu celebru al abacului de linie este Salamis Abacus conservat la Muzeul Atenei. Se compune dintr-o placă de marmură albă (149 centimetri 75 centimetri), cu linii desenate pe ea.

În plus față de abacul in linie, romanii au folosit un design mai avansat. Mai multe caneluri au fost sculptate în tablă de-a lungul cărora contoarele/bilele au fost deplasate în sus și în jos. În fiecare dintre canelurile superioare a fost așezat un contor, în timp ce patru erau asezate în fiecare dintre canelurile inferioare. Au fost amplasate niște contoare/bilute suplimentare pentru a facilita calculul fracțiunilor.

Apoi, chinezii vechi au îmbunătățit aceasta versiune pentru a fi un instrument mai practic pentru tranzacționarea pe Drumul Matasii.

ABACUL CHINEZESC – stramosul abacului japonez

Abacul chinezesc timpuriu a fost mentionat intr-o descriere din cartea intitulată Treatise matematice de către antici, scrisă de Hsu Yo spre sfârșitul dinastiei Han, cu aproximativ 1700 de ani în urmă, și adnotată de Chen Luan 300 de ani mai târziu. 

Acest abac este foarte asemănător cu abacul cu șanțuri romane, atât ca si ​​construcție, cât și ca metoda de calcul. Se presupune că abacul roman a fost introdus în China acum aproximativ 1500 ani.

În China, abacul a fost folosit în mod obișnuit în timpul dinastiei Ming. O carte intitulată Ch’o Ching Lu dă această proverbială expresie: “Un slujitor, după ce a fost angajat, nu face nimic mai mult decât i s-a ordonat. De aceea, el este ca un calculator pe abac.” O carte scrisă de Wu Ching-Hsin-Min în 1450 oferă descrieri ale abacului. Un număr mare de cărți publicate spre sfârșitul dinastiei Ming atestă faptul că abacul a intrat în uz popular. Abacul avea apoi două bilute deasupra barei și cinci sub aceasta. Acest tip de abac este încă folosit în China în timpurile noastre:

Image result for chinese abacus

ABACUL JAPONEZ

Puțin dupa jumătatea secolului al XV-lea, abacul chinez și tehnica sa de calcul au fost introduse în Japonia. Până atunci, calculul a fost un joc sau un hobby practicat de clasa superioară a societatii care a trăit în Kyoto. 

De fapt, samuraii japonezi începuseră să utilizeze abacul în perioada Sengoku, intrucat devenise imperios necesar să existe o precizie în calcul pentru elaborarea unei strategii de război. Aceasta însemna calculul soldatilor si a pozitionarii lor, cumpărarea de bunuri, de arme, tranzactii comerciale si multe altele.

După perioada Sengoku, educația a început să se răspândească pe scară largă pentru oamenii de rand din Japonia. Tara a intrat într-o perioadă lungă de pace, care a favorizat dezvoltarea orașelor și comerțului. Studiul constant și riguros al matematicienilor a dezvoltat o metodă japoneză distinctă a operațiilor pe soroban, diferită de metoda originală chineză. Abacul chinezesc de dimensiuni mari a fost îmbunătățit si dimensiunile sale au fost reduse. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, sorobanul cu o bila de cinci unități și patru bile de o singură unitate pe fiecare tijă au intrat în folosință împreună cu tipul mai vechi, care avea câte o bila cu cinci unități și cinci bile de o singură unitate pe fiecare tijă.

În epoca Edo, pentru a învăța să citească si să scrie, abacul devenise un element esențial pentru comercianții de succes si pentru ca acestia sa isi dezvolte afacerile.

În 1871, școlile elementare au adoptat modul european de calcul și scrierea folosind numerele arabe. Prin urmare, au fost eliminate multe elemente ale sistemului educațional de pana atunci, inclusiv Abacul si utilizarea lui.

 

IN ZILELE NOASTRE…

În 1938, odată cu răspândirea sistemului zecimal, care a ajutat la un calcul mai rapid, tehnica de calcul pe soroban a fost inclusă în manualele școlare de aritmetică, avizate de Ministerul Educației. Astfel, tehnica soroban a fost introdusa in studiul elevilor incepand cu clasa a 3-a.

Includerea tehnicii soroban în curricula educației obligatorii japoneze și aplicarea sistemului de testare a eficienței soroban-ului au fost cei doi factori majori care au condus la actuala popularitate a sorobanului în Japonia.

În anii 1960, abacul a devenit din ce în ce mai popular, ajungandu-se ca 4-5 școli elementare din 10 sa învețe aritmetica pe sistemul Abacului japonez. Chiar si pe piata muncii, devenise foarte avantajos sa detii o certificare de studiu al Abacului, în special daca doreai un loc de munca mai bine platit. Astfel, numărul de persoane care studiau Abacul japonez a ajuns la aproximativ 8 milioane.

Cu toate acestea, la sfârșitul anului 1975, Abacul a inceput sa isi piarda din popularitate din cauza apariției calculatorului digital și rapid, numărul de cursanți a inceput să scadă. Evoluția industriei IT, utilizarea calculatorului digital și scăderea ratei natalității sunt unii dintre factorii care afectează declinul. Dupa anii 2000 s-a crezut că studiul Abacului va fi pierdut pentru totdeauna.
Cu toate acestea, pe măsură ce știința si tehnologia au inflorit in Japonia, Abacul a fost dezvoltat ca un instrument pentru dezvoltarea creierului. In ultimii 10 ani, tot mai multi copii s-au intors la studiul abacului, societatea realizand beneficiile acestui studiu pentru creier si pentru viata, in general.

Învățarea Abacului ne ajută să ne dezvoltam potențialul intelectual, iar aceasta duce la o mai bună înțelegere a propriei persoane.

Ulterior, increderea ne ajută să alegem cea mai bună carieră, cel mai bun drum in viata!